„Furtuna“ din lumea Mirandei

01.04.2015. | Mirela Cara

Într-o societate schilodită de încercarea sistemului de a uniformiza indivizii, printr-un implacabil pat al lui Procust, în care oamenilor li se confiscă dreptul la liberă exprimare şi li se amuputează sufletele, singura salvare rămâne izolarea. De lume şi de normele ei demonice. O izolare salvatoare în care cărţile sunt cel mai bun mijloc de a evada din insuportabila realitate.

În interiorul unui apartament decorat în binecunoscutele tipare comuniste, cu o bibliotecă ticsită de cărţi, un aparat de radio care prinde semnal printr-o antenă improvizată şi un televizor alb-negru, din care se aud veşnicele ştiri trunchiate, Miranda şi tatăl ei îşi duc existenţa într-o izolare soră cu disperarea. Captivi în acest spaţiu, ei călătoresc împreună printre personajele închise între copertele cărţilor. Dintre toate – şi aici intervine măiestria regizorului Oskaras Koršunovas – „Furtuna“ lui Shakespeare este cea mai potrivită. În primul rând pentru Miranda, care cel mai probabil se identifică cu personajul, dar şi pentru spectacol. Izolarea lui Prospero şi a fiicei sale pe o insulă pustie este geamănă cu izolarea celor două personaje de pe scenă. Momentul în care actorul, care joacă rolul tatălui, începe să citească din paginile cărţii, este şi momentul în care epocile se suprapun. Furtuna din carte este adusă prin efecte tehnice în modestul apartament al celor doi, care sunt concomitent Prospero şi Miranda, din opera lui Shakespeare, şi tatăl şi fiica handicapată, din lumea sovietică. Felul în care se produce efectul de furtună, dincolo de uşi, sugerează ameninţarea care planează în afara pereţilor apartamentului şi, chiar nesiguranţa în propria casă.

Fuziunea dintre cele două planuri, prin talentul interpretativ al actorilor şi prin remarcabilele tehnici de regie, se produce de aşa manieră, încât spectatorii capătă senzaţia că urmăresc cu adevărat o punere în scenă a piesei „Furtuna“, uitând de personajele pretext cu care a început spectacolul.

Intersectând două epoci, cu problemele şi particularităţile lor, aparent diferite, dar în esenţă atât de asemănătoare, spectacolul „Miranda“ este cea mai bună alegere pentru închiderea unui festival care a mizat pe intersecţia dintre artă şi culturi, cum este Reflex3.

sticker

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU
18-30 MARTIE | 2015

Sfântu Gheorghe | Romania
14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31

Întâlnire spectatori-actori | Miranda

Miranda

Miranda