Teatrul Odeon Bucureşti, RO

Esteve Soler: CONTRA DEMOCRAŢIEI

Regia: Alexandru Dabija
Traducerea: Luminiţa Voina-Răuţ

Teatrul Tamási Áron, Sala Mare

joi 03/26 orele 19:00
vineri 03/27 orele 17:00

1 oră și 15 de minute fără pauză
În româneşte cu subtitrare în limba maghiară și engleză
Nerecomandat copiilor sub 14 ani

Contra democraţiei face parte dintr-o trilogie, alături de Contra progresului şi Contra iubirii. În opinia unui critic spaniol, acest triptic s-ar putea numi şi „Esteve Soler contra a tot“, având în vedere furia cu care autorul răscoleşte prin absurdităţile lumii contemporane. Trilogia a fost tradusă în numeroase limbi şi se bucură de un imens succes, în viziunea a peste 50 de regizori care au montat-o pe diverse scene ale lumii. Contra democraţiei este piesa pe care Alexandru Dabija a montat-o de două ori, semn că textul dramaturgului catalan i-a plăcut foarte mult. Spectacolul de la Odeon, precizează regizorul, vorbeşte mai ales “despre violenţă, despre sărăcia sufletească pe care o avem şi despre absurdul pe care îl trăim zilnic.”

Revista Observator cultural a desemnat producţia Teatrului Odeon, Contra democraţiei, drept unul dintre cele mai bune spectacole ale anului 2014.

Alexandru Dabija şi jocul său cu absurdul la Odeon

Alexandru Dabija este unul din cei mai importanţi regizori de teatru din România, care a intrat în atenţia spectatorilor şi a criticii încă de la debutul său, din 1976, când a obţinut Premiul pentru cel mai bun regizor al anului. De atunci şi până astăzi, regizorul a obţinut numeroase premii şi nominalizări, iar una din obsesiile sale artistice a fost jocul cu absurdul lumii în care trăim. Deloc întâmplător, Dabija a fost prezent în Primul Reflex de la Sf. Gheorghe cu un spectacol al absurdului cotidian, Ionesco – Cinci piese scurte, montat tot la Odeon – Teatrul al cărui regizor este din 1991 şi al cărui director a fost între 1991-1994 şi 1996-2002.

I.
Dabija a schimbat ordinea lui Soler şi a introdus în mijloc două scenete în care violenţa nu mai e aparentă, ci e la nivelul ideii. Una este un monolog tulburător al unei femei musulmane care şi-a ucis soţul pentru că îşi bătea cu cruzime fiica. Şocantă nu e fapta femeii, ci sfîşierea ei între identitatea religioasă, pe de o parte, dragostea pentru fiică şi raţiune, pe de altă parte (nu de poliţie sau de închisoare se teme, ci de iminenta smulgere a burkăi). E un moment la care nu se rîde. (…) De altfel, întreg spectacolul e gîndit în aşa fel încît oroarea să devină acceptabilă şi să stîrnească rîsul. Rîs care îngheaţă abia post festum, cînd ne dezmeticim.
Liviu Ornea, Cuplaj la Odeon, Observator cultural

II.
Trilogia lui Esteve Soler – Contra democraţieiContra iubirii, Contra progresului – are un succes cu totul remarcabil în România (…) M-aş hazarda să spun că o cheie pentru fenomenul în cauză stă exact în opţiunea lui Dabija pentru Contra democraţiei: există puţini oameni în spectacolul de la noi cu o “ureche” atît de bună ca el pentru teatrul absurdului, şi asta e ceea ce decelează Alexandru Dabija în piesa lui Soler. (…) Trăim într-o lume absurdă, pare să spună Soler, iar funcţia teatrului e să pună sub reflector această absurditate. Putem chiar să ne amuzăm de ororile ei, spune producţia de la Odeon. Spotul de promovare a Contra democraţiei avea dreptate (deşi era ironic) – nu e un spectacol politic. Dar e un spectacol care merită văzut.
Iulia Popovici, Contra politicului-contra democraţiei, Observator cultural

VI.
Spectacolul ţine de preocuparea lui Dabija pentru absurd (în acelaşi teatru a montat Ionesco – Cinci piese scurte) şi face bine Odeonului, de vreme ce Sala Studio începe încet să-şi construiască o identitate, bazată pe dramaturgie şi estetici contemporane.  La final, omul de serviciu curăţă dejecţiile acestei umanităţi bolnave. Democraţia ajunge la coşul de gunoi al istoriei.
Oana Stoica, Hainele noi ale democrației, Dilema veche

VII.
Spectacolul realizat de Alexandru Dabija într-un cadru scenografic orchestrat din câteva elemente cu impact sigur semnat Helmuth Sturmer, are un mesaj puternic, remanent, construit precis, limpede, în spiritul şi cu mare respect pentru textul lui Soler. Nici nu se putea altfel. Materialul dramatic are o personalitate atât de evidentă încât orice ar veni peste, ar parazita,
s-ar dovedi un balast inutil.
Răzvana Niţă – port.ro

“În această trilogie-oglindă, Soler reflectă monstruozităţile şi contradicţiile sinistre din vremurile în care trăim şi prezintă viziunea sa asupra omului şi a lumii contemporane în mici pastile gotice, şapte bomboane umplute cu acid sulfuric. O lume sumbră, care se înrudeşte cu Grand Guignol şi cu episoade din Zona Crepusculară; dar, de asemenea, moşteneşte cuvintele lui Ionesco sau Beckett, metodele lui Brossa şi Calders, imaginaţia lui Buñuel sau reaua-voinţă a lui Boadella. În acelaşi timp, vocea acestui tânăr dramaturg este extrem de personală şi sinceră, şi acest lucru face trilogia irezistibilă.”
Jordi Duran, Directorul artistic al festivalului din FiraTàrrega

Distribuţie: Oana Ştefănescu, Alina Berzunţeanu, Mugur Arvunescu, Mihai Smarandache, Silvian Vâlcu, Richard Bovnoczki, Coca Zibilianu, Dan Năstase

Decor: Helmuth Stürmer
Costume: Corina Grămoşteanu
Video: Cinty Ionescu
Asistent decor: Irina Moscu

www.teatrul-odeon.ro

sticker

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE TEATRU
18-30 MARTIE | 2015

Sfântu Gheorghe | Romania
14 15
16 17 18 19 20 21 22
23 24 25 26 27 28 29
30 31

Întâlnire spectatori-actori | Miranda

Miranda

Miranda